restauranting.ro

În ultimul timp, m-am găsit deseori în situaţia de a fi întrebată care este restaurantul meu favorit din Bucureşti. Fără a exagera foarte mult, este o întrebare care mi se pare la fel de deplasată ca a întreba pe cineva care îi este cartea favorită sau ca a întreba un copil pe cine iubeşte mai mult, pe mama sau pe tata. În ciuda faptului că întrebarea îmi pare nelalocul ei, însă, şi luând-mi toate precauţiile, de multe ori mă trezesc răspunzând: Bistro Dada. Nu ştiu de câte ori ar trebui să mănânc la Bistro Dada pentru a simţi că am ajuns la saturaţie. Sunt din ce în ce mai multe restaurante excepţionale în Bucureşti, dar pentru mine puţine au reuşit să-şi păstreze farmecul şi savoarea atât de mult pe cât a reuşit Dada. Aflat pe strada Matei Voievod, undeva între Mihai Bravu şi Pache Protopoescu, restaurantul nu a fost niciodată avantajat de poziţionare, fiind relativ departe de centru şi într-o zonă în care parcarea este un adevărat coşmar chiar şi după standardele Bucureştiului. Dar Bistro Dada a rezistat cu brio în ciuda acestui dezavantaj. Nu ştiu sigur dacă Dada este primul concept store / restaurant din Bucureşti, dar cu siguranţă este unul dintre cele mai vechi. Pe vremea când cei care au acum tot felul de concept stores învăţau să zică I am/ You are, Dada servea deja unele dintre cele mai bune feluri de mâncare din Bucureşti.

Cu un design interior puternic influenţat de mişcarea dadaistă, restaurantul are un aer aproape magic, dat de lumina caldă şi atent poziţionată, de desenele de pe pereţi şi animalele suprarealiste care îşi fac siesta pe fotoliile foarte comode şi colorate. Serviciul este foarte bun: discret, atent şi amabil, sunt rare zilele în care să ai ceva de reproşat felului în care ai fost servit.

ANTREURI

Din păcate, cei de la Dada care ne obişnuiseră cu un mic aperitiv foarte delicios din parte casei au renunţat la acest obicei atât de bine-venit şi apreciat de clienţi. Pe de altă parte, pentru a nu-şi plictisi clientela de bază, cei de la bistro au adus câteva modificări foarte inspirate pe meniu. O excepţie este schimbarea adusă carpaccio-ului de vită cu uleiuri aromate care este acum servit cu pere, spre deosebire de mult mai banala, dar mult mai potrivita lămâie clasică. Fără gustul un pic înţepător al sucul de lămâie, carnea de vită crudă devine un fel mult mai greu şi îşi pierde din prospeţime.

FELURI PRINCIPALE

Pe de altă parte, noul risotto este bazat pe o combinaţie foarte inspirată. Cu brânză proaspătă de capră, măsline kalamata cărnoase şi ceapă verde, a devenit unul din risotto-urile mele favorite, deşi aş fi preferat ca ceapa verde să fie folosită mai din abundenţă, dar poate această preferinţă este consecinţa vizitelor prea dese la restaurantele thailandeze pentru care acest ingredient este la fel de important precum usturoiul pentru restaurantele româneşti.

Chilli beef stir fry, adică antricotul de vită cu sos hoisin, legume şi mentă, are o aromă cât se poate de asiatică, deşi sosul hoisin se foloseşte în bucătăria chineză pentru carnea de porc, şi nu pentru cea de vită, aşa cum ne propun cei de la Dada (sunt convinsă că în cunoştinţă de cauză).

Vedeta meniului, însă, rămâne pieptul de raţă marinată cu salată de mere, cireşe confiate şi sos de Porto. Carnea de raţă este moale şi făcută exact cât trebuie pentru a nu se usca prea tare, iar cireşele confiate au o aromă atât de puternică şi merg atât de bine cu carnea de raţă, încât m-aş hazarda să spun că merită să le faceţi o vizită celor de la Dada chiar şi numai pentru a gusta acest fel.

Dintre tot ce se găseşte pe meniul de la Dada, sushi-ul este singurul pe care v-aş recomanda să-l evitaţi. Niciodată nu mi-a lăsat senzaţia că ar fi prea proaspăt sau bine făcut, ceea ce e de mirare având în vedere felurile complicate care îi ies atât de bine bucătarului.

DESERTURI

Tiramisu este mare şi este atât de bun şi autentic încât lasă impresia că tocmai a fost făcut de o nonna veritabilă sosită cu vreo reţetă specială din Italia natală. Biscuiţii savoiardi sunt înmuiaţi în espresso şi lichior, ţinuţi laolaltă de un amestec delicios de mascarpone şi zabaglione şi acoperiţi de o pudră fină de cacao, dar cu toate acestea, mousse-ul de ciocolată albă cu struguri şi căpşuni, acoperit de un strat subţire de ciocolată neagră, rămâne cel mai bun desert de la Dada.

CONCLUZIE

Mi se pare că Dada ar merita un punct în plus şi pentru faptul că s-a menţinut şi adaptat atât de bine în anii de când s-a deschis, mai ales având în vedere că multe restaurante bune pentru o vreme ajung să decadă până la a nu mai fi de recunoscut.

Preţurile bistroului nu sunt foarte mici, ajungând ca o masă cu 3 feluri pentru o persoană să coste în jur de 90 de lei. Comparat cu alte restaurante din clasa sa, însă, preţurile pot fi considerate mai mult decât rezonabile.